În căutarea fericirii…

fericFericirea nu provine din ceea ce faci, ea plutește în ceea ce faci, din profunzimea interiorului tău. – Eckhart Tolle

Ce este fericirea? Cum ne-o găsim şi cum reuşim să o păstrăm? De ce devenim nefericiţi?
Întrebări la care răspunsurile ţin doar de noi! Motivele pentru care eu sunt fericită astăzi şi surâd, ţie ţi se pot părea banale… iar ceea ce ţie îţi dă o stare de bună dispoziţie, e posibil pentru mine să nu însemne prea mult… Pe cât de mult ne dorim fericirea şi alergăm după ea, pe atât de puţin ştim ce înseamnă… şi totul depinde doar de noi! O căutăm în permanenţă… o transformăm în scopul existenţei noastre… o recunoaştem însă atunci când o găsim?! Sau abia atunci când o pierdem şi devenim nefericiţi realizăm că am avut momentele noastre de fericire?!

De ce să vorbesc EU acum despre fericire? În ce calitate? Par eu a fi atât de fericită încât să spun şi altora despre cum e acestă stare, să dau lecţii??? Degaj cumva în jurul meu un aer atât de fericit?! Nu ştiu cum vă par, cum mă percepeţi, însă, la modul cel mai sincer ar trebui să ştiţi că nu sunt momentan foarte fericită! Am momentele mele de fericire, ştiu cum este această stare, şi mă bucur de acele clipe de fiecare dată când mi se întâmplă. Un sfat pe buzele tuturor e „Gândeşte pozitiv”, aşa fac şi eu, şi, cu siguranţă, şi voi! Însă există şi acele momente negative, de răscruce, care te fac să apreciezi şi mai mult lucrurile frumoase din viaţa ta. Sorin Cerin spune foarte frumos „Fericirea îşi are originea în suferinţă şi oricât de mult am dori să trăim numai în fericire este absolut imposibil, întrucât fără suferinţă aceasta niciodată nu-şi va arăta miraculosul său spectru. „

Nu sunt nici coach, nici trainer, nici psiholog, nici consilier dezvoltare personala, iar tot ce vă pot spune este din trăirile mele din viaţa de zi cu zi şi din cărţile pe care le-am citit, din experienţa confruntării mele cu subiectul „fericire”, pentru că nimeni nu te poate învăţa cum să fii fericit. Da, ştiu, există cărţi „100 de căi spre fericire” , „Cartea fericirii”, „Cum să livrezi fericire”, „,Drumul către fericire – Secretul sănătăţii şi al succesului în viaţă”, însă, totuşi, nimeni nu îţi poate spune şi nu te poate învăţa cum să fii fericit. Răspunsurile şi sfaturile din cărţi trebuie adaptate propriei persoane, nu există o reţetă universal valabilă, există sfaturi adaptabile fiecărui cititor. Se vorbeşte în cărţi despre fericire ca fiind un rezultat fie al bucuriei, fie al satisfacţiei. Vrei ceva, ai o aşteptare, munceşti în acest sens, iar dacă reuşeşti ce ţi-ai propus, ai o satisfacţie. Şi brusc devii fericit, pentru că acea satisfacţie, mai mică sau mai mare, e primul pas în a avea succes. Bucuria însă… e spontană, nu ţine de muncă, de un anumit efort depus… vine din interior şi … îţi luminează faţa… eşti fericit!

Fericirea noastră depinde de noi, e clar! Însă suntem noi atât de liberi în gândire încât să putem accede la această stare rezervată cândva doar iniţiaţilor, după îndelungi antrenamente?! Fericirea noastră este în noi şi depinde de noi – în orice carte de dezvoltare personală vom regăsi această idee! Poate fi moştenită? Se pare că DA, spun oamenii de ştiinţă, precizând însă că ereditatea nu explică decât în parte predispoziţia spre fericire. Poate fi învăţată? Putem învăţa să ne concentram asupra propriilor trăiri, putem învăţa cum să atingem calmul şi seninătatea sufletească, cum să ne conştientizăm şi recunoastem emoţiile, să privim lucrurile într-un mod mai optimist. Depinde fericirea de bunăstarea materială? Potrivit unor studii, nu este o condiţie necesară bunăstarea materială pentru a fi fericit, însă resimţim mult mai tare nefericirea atunci când suntem sub o anumită limită financiară, de multe ori autoimpusă de propria gândire. Vrem spre exemplu, un apartament în centru, o maşină nouă, un concediu în Tenerife, toate acestea ne pot genera nefericire, dacă posibilităţile noastre financiare reale nu se ridică nici pe de parte la acest nivel. Odată depăşit însă acest plafon limitative din mintea noastră, nu suma de bani, ci modul în care îi cheltuim ne produce plăcere. Citându-l pe Shawn Achor, „Creierele noastre devin dependente de satisfacţia pe care ne-o dă generozitatea față de ceilalți„. Banii îşi au rolul lor în a genera starea noastră de bine, însă, citându-l pe Bob Marley „Banii sunt numere, iar numerele nu se sfârşesc niciodată. Dacă ai nevoie de bani pentru a fi fericit, căutarea fericirii nu se va încheia niciodată pentru tine

Şi eu, şi tu, şi majoritatea oamenilor, am avut momentele noastre în care ne-am plâns de societate, de guvern, de criză, de contextual economic, de politicieni, de orice altceva ce împiedica succesul sau bunăstarea noastră, numai de noi înşine nu! „Toţi ceilalţi sunt de vină pentru insuccesul meu, doar eu nu! Eu am făcut tot ce mi-a stat în putinţă! ” Pe bune?! Chiar crezi că poţi avea rezultate gândind asa? Poţi deveni fericit bucurându-te sau complăcându-te în propria nefericire, repetându-ţi iar şi iar că ai făcut tot ceea ce ţinea de tine şi oprind timpul în loc?! Cum să fii fericit când te alimentezi din propria durere?!

Aşa cum eu am întâlnit astfel de oameni, şi tu cu siguranţă cunoşti! Ce putem face pentru aceştia?! Cum le putem schimba atitudinea şi gândirea?! Cum să le sugerăm sau să îi facem să renunţe la mania persecuţiei, la obsesia vinei, la competiţia uneori prostească?! Le-am putea spune un vechi proverb japonez: „Floarea de lotus se deschide în mijlocul noroiului„, „tu eşti floarea de lotus, iar lumea este noroiul, deschide-te, acordă-ţi dreptul de a fi fericit în această existenţă efemeră”. Sau l-am putea cita pe Panait Istrati, sfătuindu-i să treacă peste eşecuri şi supărări : „Să dai, să dai, iată marea fericire a vieţii. Să dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Să dai râsul, să dai lacrimile, să-ţi trăieşti aventurile, să-ţi trăieşti durerea… să plângi, un timp… şi apoi să râzi.

Şi parcă nu e chiar atât de dificil să le spunem celor ce ne vorbesc de partea negativă a lucrurilor, că au lucruri mult mai importante de făcut decât să îşi plângă de milă, afirmând că le este greu şi meritau mai mult. Avem în noi o putere interioară latentă de neimaginat, de noi depinde să o eliberăm. E atât de simplu: „Componentele fundamentale ale fericirii sunt: să faci ceva, să iubești pe cineva și să speri la ceva. „, citându-l pe Allan K. Chalmers

Fericirea, spune Bertrand Russel în cartea „În căutarea fericirii” ( apropo, titlul carţii în engleză e „The Conquest of Happiness”), este o stare care se cucereşte!  Citind cartea, nu poţi să nu îţi pui anumite întrebări: Cu cine lupţi însă? Ce preţ plăteşti? Mai e „fericire” la final? În lupta ta cu tine însuţi, nu ai cum să mai dai vina pe altcineva, nu mai este nimeni vinovat de nefericirea ta. Iar dacă TU singur ai putut să-ţi construieşti nefericirea, în tine este aceeaşi forţă de a-ţi construi fericirea. Aşa cum ai putut sau poţi să îţi distrugi viaţa, ai în tine şi energia de a construi, de a-ţi crea un viitor mult mai bun. Totul este la alegerea ta … Ce mai aştepţi pentru a începe să-ţi construieşti fericirea, propriul colţ de rai?!

Unde să căutăm fericirea? În noi înşine! Fericirea e atunci când te descoperi sau redescoperi, când te regăseşti şi realizezi că poţi şi eşti mai mult decât ai crezut tu că ai putea fi.
Aşa încât nu îţi mai consuma energia pe lucruri inutile, renuntă la trecut, la gândurile negative ce uneori te macină, la cele pe care nu le poţi controla sau nu depind de tine. Iar dacă, – vorba lui Richard Bach, „Dacă fericirea ta depinde de ceva ce face altcineva, atunci chiar ai o problemă.” – alege să te concentrezi pe lucrurile pe care ţi le doreşti, nu pe cele de care te temi.

Şi ştii ceva?! Cred că eşti fericit atunci când zâmbeşti! Atunci când din senin îţi apare pe faţă un zâmbet, sau doar te gândeşti la ceva şi râzi cu ochii… şi asta pentru că „Un zâmbet este adesea esenţialul. Eşti plătit cu un zâmbet. Eşti răsplătit cu un zâmbet. Eşti însufleţit de un zâmbet. Şi calitatea unui zâmbet te poate face să mori. ” ( Antoine de Saint-Exupery)

Este o nouă zi, o nouă săptămână, un nou prilej de a-ţi reaminti că atitudinea ta este singura care îţi determină altitudinea. Şi nu uita: “Ai două treburi pe acest pamant. Să fii fericit şi să fii folositor.” Dalai Lama

Ca să fii fericit, nu este suficient să găseşti momentul fericirii. Trebuie să ştii să uiţi atât ce-a fost înainte, cât şi ce va fi după acest moment. Konstantinos Tsatsos

„N-ati vazut nici o floare facand bani. Ceea ce este adevarat si realmente pretios in Universul asta e gratis. Aerul e gratis, frumusetea naturii e gratis, bunatatea oamenilor e gratis, intelepciunea e gratis. Dar noi invatam sa cumparam placeri, care nu sunt gratis.” Florian Colceag

PS : ştiaţi că există cartea „Cea mai frumoasă istorie a fericirii„? E o carte în care, potrivit recenziei, filosofi, istorici şi credincioşi răspund la întrebări precum „Cum putem spera să fim fericiţi? Trebuie să profităm de viaţă şi de fiecare clipă, alergând după plăceri? Trebuie să urmărim cu orice preţ reuşita, să ne îmbătăm cu cele mai nebuneşti pasiuni? Cum să ne „realizăm”, cum să atingem mulţumirea de sine? Există mijloace infailibile de a fi fericit? Căutarea fericirii ne condamnă, oare, la a ezita neîncetat între pesimism şi optimism, speranţe de bucurie şi aşteptări înşelate? Cum să ne punem fericirea la adăpost?”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: