1 Decembrie, simbolul unităţii românilor

În „O sinceră istorie a poporului român”, academicianul Florin Constantiniu scria despre semnificația zilei de 1 decembrie 1918: „Marea Unire din 1918 a fost și va rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei românești… Măreţia sa stă în faptul că desăvârșirea unităţii naţionale (…) este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan râvnit cu putere, din străfundurile conștiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntașii politici, pentru a-i călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit (…). Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci actul de voinţă al naţiunii române de a-i da armătura teritorial-instituţională, care este statul naţional.”
Însă pentru cei tineri, pentru generaţiile născute după 1989, ce înseamnă această zi ?! Ce ştiu tinerii noştri despre Ziua Naţională a României ? Este pentru ei un motiv de a învăţa aspecte noi sau mai puţin cunoscute din istoria noastră ca stat, sau doar un bun prilej de a mai petrece o zi liberă, departe de şcoală, o şansă de a beneficia de un weekend liber prelungit ??

Istoria a fost, este şi va ramâne apropiată sufletului meu. Iar istoria noastră, a românilor, mi se pare de-a dreptul fascinantă tocmai pentru că m-a facut să-mi pun o întrebare încă din fragedă pruncie, de prin clasa a IV-a, când citeam Povestirile istorice ale lui Dumitru Almas:  ” Cine suntem noi, românii ? „  Ce îmi aduc eu aminte din orele de istorie din clasele XI – XII ?  Să o iau cu începutul:

Ziua națională a României a fost între 1866-1947 ziua de 10 mai, fiind instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, care a depus în ziua de 10 mai 1866 jurământul în fața adunării reprezentative a Principatelor Române Unite.

Istoria ne spune că pe 9 mai 1877, în Sesiunea Extraordinară a Adunării Deputaţilor, ministrul de externe Mihail Kogălniceanu a declarat ruperea oricăror legături cu Poarta Otomană, proclamând independenţa de stat. Pe 10 mai, a doua zi, a fost organizată solemnitatea proclamării independenţei, iar Carol I ( în amintirea acestui eveniment – 10 mai 1866) , a decis ca sărbătoarea naţională să se celebreze ca fiind ziua proclamării independenţei.

În 1947 este înlaturată monarhia şi implicit şi sărbătoarea de 10 mai, iar ziua de 23 august a fost adoptată drept sărbătoare de stat, sub numele de ziua insurecției armate antifasciste, începutul revoluţiei populare în România. Şi vreme de patru decenii, între 1948-1989, 23 august a fost ziua naţională a României, fiind marcată prin grandioase parade şi spectacole. Iar data de 23 august a fost aleasă pentru că atunci, la 23 august 1944 regele Mihai a lansat lovitura de stat împotriva guvernului Antonescu, trecând de partea aliaţilor.

În 1990, Parlamentul României a hotărât ca ziua de 1 decembrie să devină Zi Națională, pentru a marca data la care Marea Adunare de la Alba-Iulia a votat unirea Transilvaniei cu România, şi astfel crearea unui singur stat naţional.

Mulţi îşi imaginează că pe 1 decembrie 1918 s-a înfăptuit Unirea. Unirea a început însă cu timp în urmă: primul pas a fost făcut la 21 nov./4 dec. 1917, când Sfatul Ţării din Basarabia a proclamat Republica Democratică Moldovenească, urmat de cel din 24 ian./6 feb. când a fost adoptată declaraţia de independenţă. Iar pe 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Ţării de la Chişinău, ales prin vot universal, direct, egal şi secret, a decis cu majoritate de voturi unirea cu România a Republicii Democratice Moldoveneşti. A urmat Bucovina, cel de al doilea teritoriu românesc care s-a unit cu România, pe 15 noiembrie, când Congresul reprezentaţilor întregii populaţii din Bucovina a hotărât înfăptuirea necondiţionată a Unirii Bucovinei în vechile ei hotare cu România. Şi abia apoi, ultimul teritoriu care s-a unit cu România a fost Transilvania, când, la 1 decembrie 1918, Vasile Goldiş a citit rezoluţia Unirii: „Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre.

Însă… istoria ne spune că abia din 1920, după Tratatul de la Trianon, se produce efectiv unirea Ardealului cu regatul României, iar aceasta s-a realizat dificil din punct de vedere administrativ, monetar, economic în general.

Anul acesta, zilei de 1 Decembrie, i se adaugă noi valenţe, împlinindu-se 25 de ani de la prăbuşirea regimurilor totalitare în Europa Centrală şi de Sud-Est şi 25 ani de libertate câştigată în Decembrie 1989.

La mulţi ani, România ! La mulţi ani, Români ! Şi pentru că în minte îmi răsună melodia Savei Negrean Brudaşcu ”Doamne, ocroteşte-i pe români (apropo, ştiaţi că versurile sunt ale lui Adrian Păunescu ?!), cuvintele spuse de Mihail Kogălniceanu mi se par cele mai potrivite pentru această zi şi anul în care suntem, 2014: ” Eu cunosc o horă şi mai frumoasă, hora în care să se ţină de mână toţi pământenii, şi ortodocşi, şi catolici, şi armeni, fără a se uita la deosebirea religiilor, pe care le poate judeca numai Dumnezeu, toţi legaţi prin aceleaşi drepturi şi îndatoriri, prin acelaşi interes, prin aceeaşi dragoste faţă de ţară, să joace hora României unite şi autonome „.

M-a emoţionat Rugăciunea spusă de Monica Pirlici la „Moldova are Talent”, încât vă invit să găsiţi 3 minute pentru a viziona acest clip:

” Curăță-ne Doamne casa și masa, și duhul, și trupul, de toate rătăcirile, de toate păcătuirile, de toate nelegiuirile, așa încât să nu ne rămână decât o singură grijă, un singur drum, o singură dragoste și o bucată de pâine pe masă.

Izbăvește-ne Doamne de străvechiul nostru blestem de a porni peste tot și nu a ajunge nicăieri, de a încărca mai mult decât putem duce, de a le începe pe toate și a nu duce nimic până la capăt.

Scoală-ne Doamne în zori și trimite-ne la muncă, la munca cea care nu atât pentru tine, cât pentru aproapele tău, nu atât pentru trup, cât pentru suflet. Dăruiește-ne o zi bună cu spor și hărnicie….”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: